Nu vreau sa ”sictiresc” pe nimeni dar voi continua seria spetelor celebre cu final neasteptat si cu mult suspans intrucat sunt bazate pe fapte reale. Viata chiar bate filmul intrecand orice imaginatie, atingand frontiera suprarealismului, frizand uneori patologicul , surprinzand multi experti in domeniu si intrigand oameni cu un fler nemaipomenit si cu o intuitie de invidiat.
In articolul acesta va fi din nou vorba despre oameni din inalta societate care totusi au fost atat de rebeli si razvratiti astfel incat au incalcat legea pentru a-si atinge scopurile si uneori au reusit sa iasa ”basma curata” .
Trebuie sa ne gandim la faptul ca atunci cand au avut loc aceste evenimente , nu exista posibilitatea probelor ADN si nimeni nu-si putea imagina ca va aparea Inteligenta artificiala, acest domeniu al tehnologiei care va avea un impact major asupra proceselor din prezent si mai ales asupra celor din viitorul apropiat.
” Inculpatul Nicolae Ezer -Petropol a fost trimis in fata Curtii cu jurati pentru faptul de a fi tras (asupra maiorului Teodor Orezeanu )un foc de revolver – in ziua de 22 Noiembrie 1922 – in Palatul de justitie, in fata salii de sedinta a sectiei a II- a civila corectionala a Tribunalului Ilfov. Crima savarsita, dar neizbutita , asa cum o califica actul de acuzare.”
Ei, acum incepe suspansul… o sa vedeti si de ce …
Cristache Petropol, mare proprietar din judetul Ialomita a decedat in 1920, fara sa lase vreun testament.
Asadar, unica lui fiica ,Elena a fost mostenitoarea intregii averi. Aceasta era casatorita din ianuarie 1920 cu Teodor Orezeanu. Eliza Petropol, a ramas beneficiara partii pe care legea o rezerva vaduvei sarace , aceasta beneficiind de dreptul de uzufruct. Primii nascuti, baietii Dumitru si Nicolae nu traisera decat cateva luni.
La putina vreme dupa decesul lui Cristache Petropol , sora acestuia Atena Statescu , intenteaza impotriva Elenei Orezeanu o actiune in supozitiune de stat si astfel se sustinea ca Elena Petropol , casatorita Orezeanu , nu era in realitate fiica Elizei si a lui Cristache Petropol, ci fusese nascuta de o anumita femeie Florica si data Elizei Petropol, care nu mai putea avea copii, de catre o moasa care se ocupa cu astfel de matrapazlacuri si a carei nume era Eugenia Peiu.
Actiunea a fost respinsa. Totusi, ironia destinului a fost ca mai tarziu un proces cu un obiect similar este pornit mai tarziu , tot impotriva Elenei Orezeanu , de catre fratele Elizei Petropol, Grigore Ionescu.Este procesul care se judeca la sectia a II-a civila-corectionala a Tribunalului Ilfov in ziua de 22 noiembrie 1922, zi in care acuzatul Nicolae Elzer – Petropol a tras cu revolverul asupra lui Teodor Orezeanu .
“Actiunile pornite n-au avut insa nici o sansa de reusita, dat fiind ca pe de o parte intangibilitatea prezumtiei de legitimitate a copilului nascut in timpul casatoriei mamei , precum si imposibilitatea de a contesta, potrivit legii, o stare civila care se baza pe o posesiune de stat conforma actului de nastere.”
Apar totusi, acuzatii socante in presa de atunci , impotriva Elizei Petropol si anume:”Eliza Petropol… este singura femeie cunoscuta in istoria judiciara a tuturor tarilor din lume, din antichitate si pana in prezent , care a comis trei crime de substitutie de copil si inca, in scurtul interval de doi ani si 8 luni” …acuz pe Eliza Petropol ca, in complicitate cu fratele sau… a ascuns testamentul tatalui meu spre a ma despuia pe mine , fiul sau unic si legatar principal. Aparuse intre timp ”in scena” Nicolae Petropol care parea a fi fiul natural a lui Cristache Petropol.
Astfel Elena Orezeanu, presupusa fiica a Elizei Petropol este hartuita in fel si chip prin tot felul de amenintari.
Intre timp Grigore Ionescu, fratele Elizei Petropol isi retrage actiunea pe care o intentase: Iata petitia sa: ” Subscrisul Grigore Ionescu declar ca-mi retrag actiunea in contestatie de stat ce am intentat-o impotriva doamnei Elena Orezeanu nascuta Petropol …deoarece , cand am introdus aceasta actiune am fost ademenit de dl. avocat Gh. Anghelescu , care a insistat pe langa mine sa introduc aceasta actiune sub pretext ca l-as ajuta la rezolvarea procesului care o indemnase pe soacra sa, Atena Statescu sa faca doamnei Elena Orezeanu si prin care ii contesta starea civila , influentandu-ma si pe mine, prin mai multe giruri ce nu le-a pus, sa incep aceasta actiune.”
Acestea constituie imprejurarile de fapt care au fost luate in considerare, in procesul penal pornit impotriva lui Nicolae Elzer- Petropol, acuzat de tentativa de crima impotriva maiorului Teodor Orezeanu.
Numerosi martori au fost audiati si anume 39 de persoane . A rezultat un rechizitoriu stufos.
Haideti totusi , sa analizam pledoaria avocatului V. Stanciu , reprezentantul partii civile (victima atentatului ):
” De la inceput tin sa va previn, va spune el ca acest proces iese din cadrul celor obisnuite. Se deosebeste de alte pricini , nu numai prin incordata atentie cu care ochiul publicului il priveste , nu numai prin extraordinara perversitate a acuzatului, dar mai ales prin altceva, care raneste insusi adevarul, scopul final al tuturor eforturilor noastre. Ma cred dator deci sa va denunt toata abila pregatire a procesului pe care-l judecati , acea dibace punere in scena, acel artificial pe care-l simtim ca pluteste in sala ca un duh necurat.
S-a creat aici o anumita atmosfera, in care cuvintele noastre sunt aprioric condamnate sa nu aiba ecoul necesar.
Sunt aici, in sala oameni care au venit cu impresii culese din ziare , cu convingeri formate acasa , ba mai mult anticipand asupra rolului domniilor voastre , au venit cu verdictul de achitare pe buze.
In aceste conditii , intelegeti domnilor ca lupta de bara pe care am angajat-o , este una nu numai grea , dar si nedreapta.
De aceea , in interesul dreptatii ai carei sacerdoti sunteti , va rog ca domniile voastre , judecatorii de astazi , sa uitati tot ceea ce ieri , ati citit sau ati auzit cu privire la acest proces. Ecoul opiniei publice trebuie sa incremeneasca in pragul acestui pretoriu…. Viata ne ofera uneori adevarate drame , atat de puternice , ca te indoiesti daca s-au desfasurat pe scena cea mare a teatrului lumii sau au trait pe scena de lemn a unui teatru obisnuit , din capriciul imaginatiei unui dramaturg.”
Iata aici ultima parte a pledoariei :
” Si totusi , domnilor jurati , pentru acest asasin se va cere un verdict de achitare. Vi se va spune ca acuzatul e copilul natural al milionarului Cristache Petropol , se va incerca sa se creeze in preajma-i o atmosfera de poezie , i se va face un nimb in jurul capului sau de copil natural, fiind zugravit ca eroul social premergator al unei legislatii mai drepte.”
Cuvantul este dat in continuare reprezentantului Ministerului Public , reprezentat de procurorul George Ionescu ; Iata aici rechizitoriul :
” Spectatori luminati si impartiali ai cauzei care se dezbate inaintea domniilor voastre , ati putut vedea pana acum ca procesul acuzatului pentru crima de asasinat , Nicolae Elzer Petropol , este de fapt constituit din doua procese. Este procesul intre doua familii , un proces civil intre o familie care isi apara onoarea si existenta ei si o alta familie care o ataca pe cea dintai , pentru cauze mai mult sau mai putin avuabile.
Este in al doilea rand un proces penal propriu-zis si acesta este singurul care va intereseaza pe dumneavoastra , procesul in dauna caruia s-a dezbatut cel dintai. Nu va intereseaza pe dumneavoastra daca acuzatul (care isi zice Nicolae Petropol ) este sau nu copilul natural al lui Cristache Petropol, nu va intereseaza daca sunt adevarate sau nu toate aceste calomnii care s-au aruncat prin gura martorilor care au venit aici…. dar ceea ce va intereseaza pe dumneavoastra , judecatori ai unei cauze criminale, este daca, da sau nu, acest acuzat e vinovat ca, in ziua de 22 noiembrie 1922, a comis un asasinat cu vointa si premeditare impotriva maiorului Teodor Orezeanu.”( s-a utilizat un revolver Browning )
Dupa terminarea rechizitoriului se succed una dupa alta pledoariile apararii. Va incepe Victor Malineanu si vor continua I. Perianu, Margareta Paximade Ghelmegeanu si Pompliliu Ionitescu.
Iata o scurta parte din pledoaria lui Malineanu : ” Nu va cer verdictul de achitare. Verdictul de achitare va veni ca un imperativ categoric al constiintei voastre curate. Va cer mai mult, va cer ca maine, cand veti iesi din aceasta incinta, reluand ocupatiile profesionale, sa fiti fiecare dintre voi un purtator de cuvant al adevarului, determinand cu o ora mai devreme pe legiuitorul roman sa curme aceasta imoralitate legiferata, care se numeste regimul copilului natural in codul nostru civil .”
” Partea civila, intr-un limbaj violent si hiperbolic, vedea o editie penala a unui proces pierdut , o fapta de o perversitate sadica, o crima premeditata, de un cinism fara precedent, de o formidabila inscenare de santaj , o afacere tenebroasa…. iar pe de alta parte un lenes, un vagabond, un mostenitor de profesie, o minte surescitata de pofta castigului, un personaj sinistru , un monstru moral !”
Avocatul demonstreaza apoi, ca batranul Petropol l-a trata totdeauna pe acuzat ca pe propriul sau fiu , inscriindu-l la scoala sub numele Petropol si crescandu-l in casa sa pana in momentul in care a fost silit sa-l indeparteze la insistentele sotiei sale. Dar, si dupa aceasta, continuase sa- trimita lunar, 300 de lei pentru intretinerea sa .
Pledoaria se incheie cu cuvintele : ” Acesta este omul pe care aveati sa-l judecati , domnilor jurati si intelegandu-i nenorocirea , ii veti ierta ratacirea de o clipa.”
Sa analizam acum si impecabila pledoarie a Margaretei Paximade Ghelmegeanu si aceasta avocata a apararii :
” Domnilor jurati, ma intreb cu nedumerire, cum a putut doamna Petropol , cinstita si neprihanita , sa rabde sa fie atacata in cinstea ei de femeie si in sentimentul ei de mama , fara a aduce proba puternica , de care vorbea colegul meu si care era atat de usor de obtinut printr-un certificat medical. S-au scris atatea articole in ziare , toata societatea soptea in jurul sau , s-a adus chestiunea in fata instantelor judecatoresti , era in joc starea civila a fiicei sale, cum a putut aceasta mama sa taca atat de mult timp? ”
” Toate elementele , domnilor jurati, pe care le arat si care inca o data spun, sunt intarite de tacerea persistenta a doamnei Petropol, nu credeti ca ar fi suficient de puternice, sa produca banuiala, nu in Nicolae Petropol, ci in mine si dumneavoastra, ca doamna Orezeanu n-are starea civila pe care o prezinta ?”
Haideti sa vedem , in sfarsit deznodamantul acestui adevarat ”thriller” al societatii interbelice romanesti . Nicolae Petropol a fos achitat.
” Domnilor jurati , termin cu increderea ca dumneavoastra , care l-ati ascultat pe acest nefericit , care ati trecut prin luni de preventie pentru a va putea vorbi, ii veti da si ocrotire . Nu cred ca se va gasi nici unul dintre dumneavoastra , care , dupa cat a suferit , sa incununeze lantul de nedreptati de pana acum, printr-o ultima nedreptate , aceea de a-l trimite in ocna”.
Reconosc, acest articol al meu este mai lung decat cele cu care v-am obisnuit. Are peste 30 de paragrafe. Totusi, va invit sa-l cititi pana la capat. Este asemeni unui thriller al societatii romanesti interbelice si totodata o poveste bazata pe fapte reale chiar daca aceasta sfideaza orice imaginatie. Speta este de asemenea foarte complexa si nu degeaba este considerata una dintre cele mai rasunatoare in cadrul istoriei jurisprudentei din toate timpurile ( nu doar in Istoria dreptului romanesc)
cristianaursuta 